Tinutul Fagarasului

Manastirea Dejani Situată în zona Munţilor Făgăraşului, la doar 21 km de Făgaăraş, Mănăstirea Dejani se află într-o poiană (pe valea Radului), loc de linişte, popas în „grădina Maicii Domnului". Nu se cunoaşte cu exactitate când şi de la cine a fost ctitorită mănăstirea. Documentele referitoare la aceasta, distruse în timp, sunt foarte puţine. Existenta sfântului locaş în secolul al XVII-lea este atestata prin câteva inscripţii şi însemnări făcute pe cârţi bisericeşti din Ţara Făgăraşului. Mănăstirea era o modestă construcţie din lemn, cu temelie din piatră. Locuinţele călugărilor, mici bordeie sau colibe din lemn, se pierdeau în ascunzişurile pădurii. Locul era izolat, nu erau drumuri de acces, doar o cărare în munte.În iunie 1761 armatele generalului Buccow au ars biserica şi au distrus până la temelie clădirile Mănăstirii Dejani . Odată cu aceasta au dispărut documente, manuscrise, icoane, obiecte de cult; doar câteva dintre odoarele mănăstirii au fost salvate de localnici şi duse la biserica parohiala. Călugării au fost martirizaţi, doar câţiva dintre ei s-au refugiat peste munţi, la mănăstirile din Argeş. Pe locul dezastrului au rămas peste timp doar câteva urme de ziduri păstrate până în urma cu aproape 50 de ani, ruine la care veneau în pelerinaj credincioşi şi preoţi rugându-se pentru vremuri mai bune. După 1989 a renăscut dorinţa credincioşilor de a se reface mănăstirea. În 1992, prin venirea aici a patru călugări de la mănăstirile Sihăstria si Sihla din Moldova, s-a reactivat vatra monahala. Locul a fost defrişat şi curăţat, s-au montat două troiţe, Poiana Mănăstirii devenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioşilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii şi un paraclis în care, ulterior, s-a amenajat trapeza. În 1994 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, înălţata de meşteri din Vatra Moldovitei în timp de 36 de zile. Ridicată în stil moldovenesc, ca o construcţie spaţioasa din lemn, biserica a fost sfinţita cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului" în ziua de 1 octombrie 2000. Pe pardoseala, în mijlocul bisericii este marcat locul vechiului lăcas al mănăstirii. în naos se află icoana Sfântului Ierarh Nicolae, o pictura pe lemn în stil bizantin, aparţinând fostei biserici şi restituită de credincioşi. Au mai fost recuperate alte câteva icoane şi clopotul datând din 1363. Refacerea mănăstirii a stat mereu sub semnul unor întâmplări miraculoase menite sa înnoade peste timp tradiţiile şi să continue filonul de activitate monahală. Rânduite în chip nevăzut, acestea au stârnit evlavia credincioşilor. Pentru a se asigura aprovizionarea cu apă s-a revigorat vechea sursă de apă a călugărilor. Fântâna din secolele XVII-XVIII, cea mai veche piesa din incinta, cu o apă tămăduitoare, este o redescoperire a izvorului nesecat al credinţei strămoşeşti.

^SUS

<= Inapoi la Spiritualitate